Dincolo de „Fake it till you make it”: Cum să-ți construiești o încredere în sine autentică prin conectarea cu propriul corp

De la autosabotaj la autenticitate: Cum să-ți reprogramezi subconștientul pentru succes

Încrederea în sine nu este un loz câștigător pe care unii îl trag la naștere, iar alții nu. Este, mai degrabă, un mușchi care necesită antrenament, o stare pe care o putem cultiva intenționat prin exercițiu. În cel mai recent episod al podcastului WiseTeach, fondatorul Claudiu Roman a stat de vorbă cu Iuliana Bîrliba, hipnoterapeut cu o vastă experiență, despre mecanismele profunde care ne blochează sau ne eliberează potențialul. Discuția a fost o adevărată călătorie în interiorul minții umane, demontând mituri populare și oferind instrumente practice pentru a trăi o viață autentică.

Meditație vs. Hipnoză: Instrumentele transformării Un prim pas în această călătorie este înțelegerea instrumentelor pe care le avem la dispoziție. Deși adesea confundate, meditația și hipnoza au roluri distincte. Meditația ghidată te conduce spre o stare profundă de relaxare, fără a viza neapărat o problemă specifică. Hipnoza, în schimb, este o unealtă terapeutică focusată, care coboară în subconștient pentru a restructura gândurile limitative și pentru a vindeca răni emoționale, frici, fobii sau dureri. Este descrisă drept una dintre cele mai blânde forme de vindecare emoțională, bazându-se pe principiul că gândurile pozitive generează emoții pozitive și, implicit, o stare de bine.

Adevărata sursă a încrederii: Conectarea cu corpul Cum ajungem, așadar, la acea încredere de nezdruncinat? Terapia modernă nu oferă „sfaturi” prestabilite, ci ghidează individul să își descopere propriile resurse. Iuliana Bîrliba subliniază că secretul rezidă în conexiunea autentică cu propriul corp și observarea obiectivă a minții. Mintea noastră produce între 60.000 și 70.000 de gânduri zilnic și are tendința constantă de a scana exteriorul. Soluția este să ne retragem aceste „antenuțe” din mediul extern și să le îndreptăm spre interior, observându-ne senzațiile fără a le eticheta sau judeca. Corpul nostru nu minte niciodată, iar știința confirmă că acolo unde merge atenția noastră, se canalizează și energia.

Această stare de prezență ne ajută enorm în gestionarea emoțiilor distructive. Adesea, avem tendința inconștientă de a proiecta în exterior durerea noastră interioară, doar pentru a evita să facem cunoștință cu propria suferință. Atunci când o persoană ne apasă un „buton” sensibil, reacționăm cu furie și impulsivitate. Practica ne învață să respirăm, să ne ancorăm în corp și să răspundem dintr-o stare de conștiență. Există chiar un principiu care spune că, dacă vrei să te cerți cu cineva sau să reacționezi agresiv, trebuie să aștepți până te liniștești complet; vei descoperi că, din acea stare de calm, nu vei mai putea reacționa cu ură. Pentru a ieși din acest tipar colectiv inconștient este nevoie, însă, de practică și perseverență.

Vocile critice și rănile copilăriei Dar ce facem cu vocile din capul nostru care ne autosabotează, spunându-ne constant că „nu suntem suficient de buni” sau că vom eșua? Iuliana explică faptul că aceste voci nu ne aparțin în mod real. Ele reprezintă, de cele mai multe ori, ecoul unor figuri autoritare din copilărie (părinți, frați mai mari, profesori) care ne-au criticat. Un copil nu are capacitatea de a raționaliza că adultul a avut o zi proastă; el internalizează acea critică drept un defect personal profund.

Astfel, copiii învață să își pună măști pentru a se simți iubiți și acceptați, distanțându-se treptat de natura lor autentică. Această deconectare activează „umbrele” de care vorbea Carl Jung și ne secătuiește de încrederea naturală pe care o aveam. Soluția nu este să ne luptăm cu această voce critică, ci să devenim simpli observatori ai ei, realizând că noi suntem ființa autentică din spatele acelui zgomot mental.

Postura corpului și trauma Mai mult decât atât, corpul nostru stochează toate aceste traume și răni. Lise Bourbeau, în cartea sa despre cele cinci răni emoționale, explică perfect cum designul fizic al corpului ne trădează suferințele. Persoanele care stau cu umerii trași în față suferă adesea de rana de abandon. Cei care merg la sală obsesiv pentru a părea masivi și „forțoși” ascund o rană de trădare, dorind să transmită mesajul: „Nu mă trăda, sunt puternic”. O postură extrem de rigidă indică rana de nedreptate, în timp ce un corp mai „dolofan” poate masca rana de umilire. Corpul este ecranul pe care se proiectează direct subconștientul nostru. Orice șoc emoțional se stochează în organe: de exemplu, tristețea se așază pe plămâni, iar furia reprimată își găsește locul în ficat.

Mitul „Fake it till you make it” Din cauza acestor răni adânci, conceptul modern de „Fake it till you make it” (Pretinde până reușești) este considerat o capcană. A mima încrederea când în interior ești plin de frici este ca și cum ai mătura gunoiul sub preș. Deasupra pare curat, dar în profunzime lucrurile vor începe să „miroasă” mai devreme sau mai târziu. Încrederea autentică se obține eliberând mai întâi emoția negativă și credințele limitative din spate. Dacă obții succesul dintr-o traumă nereglată, doar pentru a le demonstra altora că ești valoros, vei ajunge să experimentezi „sindromul impostorului” sau chiar depresia, așa cum se întâmplă în cazul multor celebrități.

În plus, aroganța nu trebuie confundată cu încrederea. Aroganța izvorăște dintr-un ego exacerbat, pe când încrederea reală este relaxată, naturală și vine de la sine.

Invidia, Admirația și Legea Oglindirii Legea oglindirii ne poate fi un ghid excepțional aici. Când te simți intimidat de cineva de succes sau simți invidie, subconștientul tău îți transmite că ai și tu acel potențial în interior, însă îți este blocat de niște convingeri din trecut. Invidia este o energie de vibrație joasă care ne amărăște sufletul, dar, privită cu înțelepciune, ea ne poate trezi „gigantul” interior. Pe de altă parte, a pune o persoană pe un piedestal într-un mod exagerat înseamnă a-i ceda propria ta putere.

Pași Practici pentru Recăpătarea Încrederii Ce putem face concret, în fiecare zi, pentru a ne menține ancorați și autentici?

• Sportul: Ne scoate instantaneu din agitația mentală și ne readuce în corp.

• Dușurile reci-calde: Popularizate și de Wim Hof, acestea acționează ca un „restart” brusc pentru sistemul nervos, revitalizând organismul.

• Respirația conștientă și meditația: O respirație superficială duce la stări de nemulțumire cronică. Concentrarea pe respirație oxigenează mintea și ne relaxează.

• Autohipnoza: Retrage-te zilnic câteva minute, respiră profund și discută cu subconștientul tău (care nu doarme niciodată). Cere-i să îți permită să simți fizic energia încrederii în sine, fără nicio urmă de îndoială. Cheia acestui exercițiu este perseverența zilnică.

Pentru o transformare de durată, Iuliana a structurat un program terapeutic de 3 luni. Prima lună este dedicată reconectării cu corpul și scanării emoțiilor stocate în organe. A doua lună abordează curățarea rănii de abandon. Iar a treia lună folosește un principiu fascinant al subconștientului - acela că nu face diferența între realitate și imaginație - pentru a proiecta un viitor în care persoana se manifestă liber, autentic și relaxat.

În final, recomandarea esențială pentru a rămâne centrați este cartea „Puterea prezentului” de Eckhart Tolle. Lectura ei ne reamintește că viața reală se întâmplă doar Aici și Acum, în timp ce evadarea constantă a minții în dramele trecutului sau anxietățile viitorului ne deconectează de la unica sursă de putere veritabilă.

Vrei să lucrezi direct la încrederea ta?

• Vezi profilul Iulianei Bîrliba pe WiseTeach și programează o sesiune de hipnoterapie.

• Înscrie-te în Programul de 3 luni pentru încrederea în sine și începe transformarea subconștientului tău.